Document istoric: Ulla Schley a găsit această poză datând din 1908, printre bunurile bunicii sale. Poza arată pe viitorul cuplu căsătorit, Elsa şi Paul Karlau atunci când s-au logodit. O reproducere este, în prezent, păstrată în arhivele tesa.
În Germania, locul natal, tesa se bucură de o recunoaştere a mărcii în proporţie de 98%. Cuvântul „tesa” se găseşte şi în dicţionarul german Duden ca termen general pentru bandă adezivă. Şi totuşi povestea femeii care a dat numele benzii, Elsa Tesmer, a fost aproape complet uitată. Acum, pentru prima dată, a fost descoperită o poză a ei, datorită migăloaselor „eforturi ale detectivilor”.
Flancat în partea stângă de un copac tisa bătrân şi în dreapta de un pin, există, în secţiunea AA6, locul numerotat 115/116: O piatră neagră din granit ce are o inscripţie din aur pe ea. Ceea ce interesează sunt cele două date: 23 septembrie 1887 şi 30 septembrie 1968. Şi un nume care le însoţeşte: Elsa Karlau, născută Tesmer. Misterul a fost descifrat: Elsa Tesmer, al cărei nume a dat silabele „te” şi „sa” pentru a forma numele „tesa”, care a fost introdus în registrul bunurilor acum o sută de ani, este înmormântată la cimitirul din Hamburg, în secţiunea Ohlsdorf.
Ea a murit în 1968, la vârsta de 81 de ani. Găsirea locului ei exact de înmormântare a fost la fel de greu ca găsirea acului în carul cu fân: din 1877, aproximativ 1,4 milioane de înmormântări au avut loc în acest cimitir, care este cel mai mare din lume.
În total, 273000 de locuri de înmormântare sunt încă folosite. Mormintele individuale se păstrează de obicei timp de 25 de ani. Mormântul familiei Karlau există din 1910” explică Luty Rehkopf, purtătorul de cuvânt al cimitirelor Hamburg, care a fost de un imens ajutor în darea în sfârşit a unei „feţe” mărcii tesa, care este foarte cunoscută în Germania şi în multe alte ţări.
„Este de-a dreptul uimitor faptul că avem o mulţime de documente în arhivele noastre despre părinţii fondatori ai Beiersdorf, dar nimic despre ‚mama’ firmei tesa”, declară istoricul Thorsten Finke.
Tot ce există în arhive despre ea este o scrisoare. În 1960, Elsa Karlau a cerut trei mingi gonflabile albastre de la NIVEA pentru nepoţii ei. Doamna în vârstă a intrebat, aproape ca o remarcă întâmplătoare: „Ştiţi de unde vine numele de tesa? În vremea aceea, noi cei din birou am primit sarcina să găsim nume.” Şi restul este, cum se spune, istorie... Compania a răspuns imediat: „Pe lângă ceerea dumneavoastră, vă trimitem câte un distribuitor manual pentru fiecare din nepoţii dumneavoastră, împreună cu banda care vă poartă numele.”
După ce extrem de amănunţite cercetări, inclusiv telefoane la agenţii guvernamentale nu au oferit nici o informaţie, eforturile firmei tesa au fost ajutate de coincidenţă şi de către calculatorul foarte sistematizat de la administraţia cimitirelor. Lutz Rehkopf a fost cel care a contacta-o în cele din urmă pe Ulla Schley.
Nepoata Elsei Karlau, în vârstă de 61 de ani, s-a mutat împreuncă cu soţul ei în Munich în 1990. Ea a putut să ofere mai multe detalii despre viaţa bunicii ei, care din aprilie 1903 până la sfârşitul lui octombrie 1908 a fost angajată întâi ca funcţionar şi apoi ca manager.
„Faptul că ea a plecat în 1908 era o decizie logică la aceea vreme,” spune Schley. „Acela a fost anul în care bunica mea s-a căsătorit. Apoi a avut cinci copii: Irma, Erich, cei doi gemeni Heinz şi Gerda şi Wilhem.”
Soţul ei Paul era considerat a fi o adevărată „bună prinsoare” – el ocupa o funcţie de supraveghetor în timpul construcţiei vechiului tunel Elve, din Hamburg. Celebrul cuplu şi-a sărbătorit aniversarea de aur în 1958. „Noi, nepoţii ştiam foarte bine că bunica noastră este faimoasa „Doamna tesa””, spune Schley cu un zâmbet. „Mai am şi acum un vechi distribuitor realizat din bechalită maro pe care îl păstrez ca suvenir.”
tesa in lume
Contacteaza-ne