Intrebari frecvente

Caracteristicile principale ale benzilor adezive sunt forţa lor adezivă şi capacităţile de rezistenţă la temperatură, tensiune mecanică şi tracţiune. Intensitatea acestor caracteristici depinde de modul cum va fi folosită banda. Benzile de mascare pentru procesele de vopsire trebuie să suporte temperaturi înalte şi să poată fi îndepărtate fără să lase reziduuri. Pentru izolaţie, este important ca banda să fie foarte fermă şi să nu se întindă foarte mult. Benzile pentru îmbinare în industria hârtiei trebie să prezinte un nivel înalt de forţă adezivă imediat.

Benzile adezive nu sunt acoperite cu lipici, mai degrabă cu adezivi. Contrar lipiciului, care este aplicat când este lichid şi apoi se fixează şi se întăreşte datorită unei reacţii chimice, adezivul este gata fixat, permanent lipicios şi uşor de aplicat. Chiar şi o presare uşoară exercitată cu un singur deget este suficientă pentru a fixa adezivul pe o suprafaţă.

O bandă adezivă se compune din mai multe straturi. Adezivul este ataşat unui materialde suport de exemplu o peliculă de plastic, hârtie sau pânză.

Un strat de amorsă subţire sau un pretratament fizic al materialului de suport poate îmbunătăţii prinderea adezivului.

Agenţii de eliberare asigură dezlipirea uşoară.

O serie de polimeri organici, compuşi chimici ce se compun din lanţuri sau ramificaţii de molecule, pot fi lipicioase permanent. Exemple sunt: esterul poliacrilic, cauciucul natural şi copolimerii stiren şi stiropol.

Macromoleculele trebuie să fie îndeajuns de lungi să “se încâlcească” ca spaghetele gătite dintr-o farfurie. Acest lucru generează coeziunea interioară a adezivului. Datorită faptului că lanţurile lungi de molecule dintre punctele de contact sunt mobile, adezivul poate fi aplicat bine pe suprafeţe şi să adere pe ele.

Există polimeri auto adezivi care aderă fără adăugare de răşini care să îi facă mai lipicioşi unii care aderă doar slab şi devin cu adevărat adezivi când sunt adăugate alte substanţe.

Pentru a putea garanta ca banda adezivă să poată fi desfăşurată fără probleme, suportul trebuie să prezinte calităţi ale suprafeţelor diferite pe ambele părţi. Pentru a creşte adezivitatea unui adeziv pe suport, suprafaţa este curăţată, înăsprită şi făcută chimic funcţională prin procedee fizice. De exemplu, sunt evaporate straturile de molecule de la suprafaţă.

Un strat subţire de amorsă poate de asemenea creşte adeziunea. Desfăşurarea benzii adezive de pe rolă este facilitată de agenţii de desprindere, care lucrează printr-o tensiune de suprafaţă scăzută. Cu cât tensiunea de suprafaţă a agentului de desprindere este mai scăzută, în comparaţie cu cea a adezivului, cu atât efectul de desprindere este mai puternic.

Din 1882, când Paul Beiersdorf a primit brevetul pentru leucoplast, cauciucul natural a fost unul din cele mai important e materii prime pentru adezivi. Adăugarea de răşini pentru a-l face mai lipicios l-au transformat într-un adeziv ieftin cu o mare forţă adezivă. Benzile adezive fabricate din adezivi din cauciuc natural sunt cele mai potrivite pentru aplicaţiile în interior aşa cum sunt benzile de mascare pentru vopsit sau benzile pentru ambalare care pot fi desfăşurate cu foarte puţin zgomot.

Acrilaţii constituie un alt important grup de adezivi. Aceştia sunt polimeri sintetici care au fost produşi începând cu anii 1960 ca adezivi pentru sarcini speciale cum sunt aplicaţiile pe termen lung sau la exterior. Polimerii pot fi schimbaţi prin selecţia componentelor de bază şi prin modul de combinare astfel încât să prezinte caracteristici personalizate. Un avantaj în plus este capacitatea lor de a rezista la lumină şi temperatură. Alături de cauciucul natural şi de poliacrilaţi, între timp şi alte sisteme precum sunt elastomerii termoplastici au fost de asemenea un succes pe piaţă.